e cu o pupilă gata să nască
zori de lumină fixați în penajul ei mască
când vine ziua stă nemișcată
rotația și revoluția pământului îi e dedicată
doar noaptea când stă cu ochi de lună
ochind atât de bine pe cât e de tăcută
e un miracol să vezi în lună
știu o pasăre cu vedere nocturnă
ies vietățile cu poftă de mâncare
pe înserare cu a ei răcoare
dar ce minune ea vânează doar cât îi trebuie
buha cu ai ei ochi ce noaptea o taie
dar câteodată mai cântă
negura de noapte frântă
de un clar de lună