primăvara nu scriu
primăvara îmi pun ființa la încolțit
sub acest strat protector, călduros
de carne vie încep să cresc
absorb prin mâini, prin ochi, esențe vitale
extrag din oameni sângele albastru
doar când ei nu mă văd
doar când ei au o crăpătură în tristețe, în dor
ființa mea crește ca o viță de vie
se întinde sub pielea mea
până toamna, toamna încep să scriu
despre travaliu, poteci, uși închise
despre oameni care au murit în mine
și speră ca odată cu schimbarea anotimpului
să revină la viață