Visele le-ai atârnat de stele
cumplita vreme a spalat din ele
oameni reci aruncă cu mizerii
să-ți spele inima de vraja mării.


Luna veghează lumea plăpândă
pulsează inimi la comandă
înconjoară dansul magic
protejează spiritul analgezic.

Munții cu răbdare ating cerul
tăcerea lor lovește amarul
aprins în candele de sticlă
purtate de îngeri cu acreală.

Ziua umilită se furișează
întunericul îl dansează
cheia secretă ținută de vreme
împrăștie mulțimea în adâncime. .