bufon pierdut în cuști cu colții-nveninați
glumesc în pași de saltimbanc
pe sârma des ghimpată
întinsă-ntre trecutul dispărut
fără istorie și viitor deasupra hăului
umplut cu murmur de aplauze absente
și sfaturi cu păreri de spectator

am plasa siguranței încurcată în echilibrul
din prăjina doar visată de neputința de a merge
mai repede
și mai departe de lungul decembrie
spre-un mai urmat de-un iunie mai cald
aruncat printre flori aruncate sub cupola circului
scăpat din mâini nesigure de acrobat spoit
greșit în clovn cu zâmbet de nebun mascat
de viața ocupată să picteze
circari adevărați