Primăverile băteau în ochiul albastru al cerului
brândușele și viorelele astupau pământul cu totul
apoi în pădure se țeseau rugii, salcâmii
atât de mult încât toate astea năvăleau peste drum,
pașii noștri de copii dispăreau înspre vale
cursa mirosea a oameni străini și a benzină
papucii a iarbă
spaima se înnoda în gât
luminile de la Leova mereu aceleași
niciodată cunoscute
piereau în cețurile bântuite de temeri.