ochii văd
inima cere
mintea-mi spune, însă, nu!
cum să fac
să am putere

toamnă
prima ceață deasă
groasă
pâclă

nici rânduNica
nici porumBița
nici cinteZica

nici una nu-mi mai stă pe-aproape
au emigrat
cu ultimul flux

păsăRelele

am rămas cavaler
cuc tomnatic cu
gândind la-nsurătoare

micul dejun îmi împinge ochii
în ceașca mare de cafea cu lapte

razele neonului sunt reflectate
în mijlocul maroniu al ceștii
sub forma unei inimioare
asemănătoare cu cele care apar
în circumferința verighetelor
pe care le țin mereu pe masă

mișcând ceașca în fel și chip
ia aspecte variate

când e mare
când e mică

ba spre dreapta
ba spre stânga

cum mai bate

ah inimioara mea
când te voi avea

să am noroc
port la gât
o potcoavă
de aur
pe jumătate

caut jumătatea