Dacă atât de multele sentimente, suferințe și-ar pierde trupul -apă,
ce s-ar evapora- aș fi tot doar cristale de sare, pân’ la kilometru-n profunzime,
un fel de lac Assal, un trup crestat Marele Rift, plin de caustice, ce sapă
în mine ca-n pământ, sau poate un flamengo colorat aș fi, din milionul veșnice-i mulțime
pe lac Natron, ori în mai sus, în Bogoria poate și, pește-n ape fierte aș fi,
că el nu se scufundă în lacrimi, este în mediul lui, tăcut și îl înghițind
să îl strecoare în branhii, să-și umple fier de roșii hematii...
M-aș putea explica uscat de mine, târâtor pe-o coajă aș fi, tot înotând, zburând mă încarnând.
12.02.2014