când ne-am cunoscut erai așa de mică
încât nu ți se vedeau decât ochii mari și albaștri
într-o seară mi-am înfipt cuțitul în picior
mi-ai zis că nu mă mai iubești și-am leșinat
ai crescut brusc și ai reușit să mă târăști
pe scări până în fața blocului ai chemat salvarea
de atunci ți-ai făcut o obișnuință în a mă duce la urgențe
ultima oară m-au oprit și m-au băgat la nebuni
mă vizitai în fiecare zi și ne plimbam prin curte
de mână ca o mamă cu fiul ei bolnăvior
care se cumințise din cauza bolii și tot n-ai cedat
chiar dacă uneori bate vântul