răzbună, Doamne, guri de fără sine
și dă-le Mântuirea ta în os
că fac tot neamul nostru de rușine;
și dă-mi și mie, ca să scriu frumos

flecar, o, Moarte-ți car ca un asine
poveri nuntite-n Cerul cel de jos -
răzbună, Doamne, guri de fără sine
și dă-le Mântuirea ta în os

cunoaștere-i nici clipa care vine
de cea de dinainte nu-i prejos,
se-abate vântul literei, vânjos
în altă clipă zborul de-a obține -
răzbună, Doamne, guri de fără sine