Atâția știutori
Își dau mereu
Cu presupusul,
Mimând că înțeleg orice
Și, uneori, se supără
Că nu le ești supusul.
De ce?
Să știu, e anevoie.
Atoateștiutorilor,
Nu puneți botniță
Cuvântului
Ce-l scriu
De voie sau nevoie.
Dacă nu aveți sare
În solniță
Să simțiți gustul mării
Cernite,
Mergeți printre cărți
Să întâlniți poeții
Care îngrijesc
Cuvintele rănite.