cu bocancii ajunși la limita puterilor
am urcat până la ultimul etaj al calendarului
și am bătut cu pumnii în inima cuiva
până a deschis

înăuntru nu mă aștepta aproape nimeni
de care să mă pot agăța
și în viul meu de nedescris vedeam tot felul de arătări
închipuindu-se lucruri
cerșind să iasă afară
să zboare fără niciun fel de aripi de la mare înălțime
descălțate cele mai multe dintre forme
femei peste care au trecut cohorte
și trupe auxiliare
femei înfrânte și femei frânte
munți și păsări rostogolindu-se ca niște simple pietre
căderi puține și căderi într-una
toate doreau să se înfrupte din lumina de jos
a neonului care ocrotea
trotuarul

și vă jur
din dragoste le-am permis
să cadă