respir cu palmele câmpii
cad norii peste capetele noastre grele
de ceața rece dintre ele
clepsidrele-și grăbesc căderea
să-ți facă loc în sinea mea
în timp ce le implor să stea
dar casă noi n-avem, ci doar ferestre
prin care inimile noastre se privesc
podele din rai cum le-oglindesc