ochii tăi arcuindu-mi mirarea
flămândă
pe streașina udă a buzelor

niște oameni și-au uitat
pașii pe trotuare
i-am încălțat până la vârful
cuvintelor
niște morminte văruite
cărți citite la lumânare
care fumează iarbă
stau în cazarmă
păzind granițe

copacii
vâslind din vreme de cioară
mă dureai de atâta umbră încât
din ochiul meu creșteau ciulini
și corbul tinereții
e atât de lună în oțelul
nopții
încât bunicii îi crește din ziarul de anul trecut
o toamnă

veneai
se ducea la cer atât de umed