poate că ne prea grăbim să adunăm praful reconstituind cerul îndepărtat
în mantaua gândurilor muritoare
suficiente tristeți ne supraviețuiesc
obișnuim să ne spunem noaptea
când stingem chibriturile
și ceea ce iubim
în setea
lucidității.

Frigul
între fragmente de cărți
sângerând

Cineva se va opri și-ți va lăsa căldura ca stare poetică.
O singură întâlnire și trupul tău va respinge norii
în întregime

de ajuns să te desfaci
mai tăcut
decât renunțarea unui nufăr deasupra
apelor.