... în ianuarie regina noastră de nouă zile
muncea să nască, la izvor câinele bătrân cu botul pe labe
tolănit se uita la vrăbiile ce se îmbăiau
rugăciuni înspre cerul albastru, cald ca un duh al verii
prin bucătărie plângeau pe rând cu toții
din când în când sunau alămuri vestind venirea cuiva,
regina noastră muncea să nască, noua bărbaților,
ne-a venit să ne apucăm grămadă de brațe
să ne strângem și să jucăm cinstit,
nu ne puteam privi femeile, care în loc de mâini
aveau altceva, indefinibil, toți ochii noștri
să n-o mai vadă pe regina noastră, vindecătoare
urechile noastre să nu-i poată auzi glasul
grăjdarii abia că puteau potoli caii,
tâmplarul tresărea mereu cu mâna pe rindea,
gradina era impecabilă, castelul tot lucea
în soarele cald ca un duh al verii,
și câinele privea cu botul pe labe
vrăbiile ce se îmbăiau la fântână.