din vârful lumii,
deasupra barierei de nori,
cuvintele aproape nu mai contează;
ce mai poți să duci cu tine
din lumea pe care ai lăsat-o în urmă?
vreo amintire pe undeva,
vreun dor prin buzunarele inimii,
o vorbă rămasă nerostită,
umbra unei icoane...

te-ntorci în tine
cum te-ai întoarce acasă -
te găsești sau nu te găsești -
și te miri de
cât de puțin ai nevoie
pentr-o „răpire la cer”