Pe Dumnezeu ni l-am uitat acasă
Și mergem iar pe căi de fără vină;
Pătrunde-n nări Tăcerea ce-i divină
Iar Pântecul în noi de Prunc se varsă.

Pe ud de ochi, frumoasă pe retină
Mi te așezi în Liniștea ce-i arsă
Și nopți cu tine-odată se revarsă,
Întunecări în Pacea lor deplină.

Îi vine șagă unui orb de muți
Că nu au vorbă, chiar de trag ocheade
La termometrul țuicii -multe grade!-
Și la felii de arbore în munți.

Eu dezvelesc zăpezilor untură
Cu porția de geruri în dantură.