Călător printre stele
Inimă de leu
Te las în frig
Să rupi vântul de zmei

Port joben în lupta mea
Și acopăr cernuta-mi tristețe
Încarnată adânc precum o căpușă
Asupra aureolei muribunde

O călător
Lasă pasărea să zboare
Vâltoarea
S-a pierdut în corp de lut

Frunzele îngălbenesc
Precum timpul
Se rupe pietriș
În albia râului fără fund

Călătorule
Lăsă-mi trupul și privirea
Să odihnească asupra ta
In dorul uitării.