Despina se pierde prin nisipul scurs
Din crancena clepsidra ce ne numara destinul.
Iluzie, nefiinta, iluzie
Si flacara ce arde doar in amintirea proaspata
A unor vremuri ce s-au stins.
Ii intra praf in ochi
Si pulbere diamantina,
In intuneric murmura corneea tremuranda
Ce se opreste uneori din a mai fi
Ca sa respire aerul poluat al zilelor de vara
Din oras.
Credinta in ceva o face pe Despina sa-si exploreze cerul.
Asfaltul se pregateste pentru noaptea Invierii,
Dar Despina rade-n amintirea Intrebarii
Si ca un fulger pleaca din abisul gandurilor ei...