14. Surprinzător - Nicolae Diaconescu - 106, 1 puncte

Azi m-a sunat Marcela
Servus dragule, sunt fosta ta colegă de bancă
Reprezentai speranța mea că am să înțeleg teorema bisectoarelor, ți-amintești?
În serterașul cu amintiri mi-aminteam doar de Marcela de la etajul trei
Era cea mai frumoasă fetiță din lume
N-avea cum să fie ea, doamna de la telefon îmi cerea să ne vedem pentru a sărbători ...
Și unde va avea loc sindrofia?
Cum unde, la școală și apoi la cel mai faimos restaurant!
N-am să te recunosc!
Te cred, am îmbătrânit, m-am îngrășat, spune, ai să vii?
Neapărat! Nu-i așa că ești fetița căreia îi apăreau pistruii când începea primăvara?
Râde! Chiar așa, până la urmă ți-ai amintit
Daa! Cetatea dacică din vârful dealului,
colinele cu liliacul înflorit și bilețelele de dragoste ascunse în cartea de algebră. Spune-mi, ce mai face Domnica, bruneta svăpăiată din banca întâi?
A murit acum 15 ani!
Of Doamne! Dar Stan, sportivul clasei?
A ajuns colonel de poliție, a murit acum trei ani! Carmen, Rodica, Dorin s-au prăpădit și ei.
Nu-mi mai vorbi despre moarte că mă apucă depresia, la revedere, ne auzim, sper să ne și vedem!
Nu mi-am închipuit că telefonul Marcelei mă poate bucura atât de mult! Despre dragoste, speranță și reîncarnare discutam atunci, în clasa a opta ne întâlnisem prima oară cu moartea, ne părăsise o bună colegă după ce se întorsese din vacanța la mare...
Tot azi, adevărata lecție de viață mi-a dat-o Mihaela! E doar un cap viu, e ca în povestea lui Beleaev, Capul profesorului Dowell! De la gât în jos e inertă, nu-și poate folosi mâinile, picioarele și tastează literele cu limba! Zâmbește, plânge, are speranțe!
Poate că ea, dar în mod sigur eu, n-am învățat încă să mor!