Ruginite, au încetat să macine iluzii-
piesele au încremenit în spațiul
dintre dorință și disperare
dintre voință și nepăsare

au încetat să ofere răgaz veșniciei
născute din fumul tufișului verde
ce arde-n deșertul adulat de profeți
visat de robii ce-nalță morminte.

Captivă în poza ștearsă de fum
ce doarme în mâna ridată acum
secunda planează spre lemnul
murdar de ani răspândiți împrejur.

Privesc cum suflete mituri devin
în luntrea purtată pe brațe de-aramă-
din cupa crăpată și plină de apă
vinul se varsă pe sori ce apun.