iubirea e, dragul meu,
acea foame de fericire
din piept lumina aruncă țepușe de ciulini
dezgolit sufletul și-ascunde chipul sub vălul fragil
orbirea e doar o formă de necunoaștere
copiii poartă ochii părinților
plase de siguranță într-o lume alertă
așa cum iubirea aceasta îmi unge fruntea cu mir
diminețile încep să semene cu mine
nimic nu tulbură apa
pentru că ologul și-a iertat demult neputința
și umblă cu anii pe umeri
a fost o noapte când te-am strigat mai tare decât viața
mi te-am lipit de inimă
și nu e puțin
să iubești ceea ce te chinuie
fără nicio legătură cu virtutea
acum singurul strigăt e dincolo de cortină
în loja iubirii cineva trage biletul câștigător
aplaud
din inerție
câteva trepte mai sus
timpul și-a întins mrejele
nu am om
lângă mine
iubirea rămâne o poartă
dinspre răstignire spre viață
tu la mijloc
ca un impuls care schimbă tot.