în modul meu de răzvrătire
mă tot hrăneam cu ură
defulând prin toți porii disperare

nu puteam să accept îngrădirile
eram tulburent, hulitor,
ca un capăt absolut al răutății

zi și noapte eram într-o încordare totală
și-n fiecare dimineață dărâmam
tot ce am crezut ca am construit fundamental

disprețuiam babyface-urile
căutând argumente
care să-mi schimbe viața radical

într-o zi am început să plâng,
nu mai plânsesem de ani mulți
îmi curgeau lacrimile și nu-mi dădeam seama de ce
și o liniște fără seamăn care nu era omenească
îmi covârșea mintea și inima
una vie, vie...
izvorâtă din sufletul pe care nu bănuiam că-l am