Mi-am scuturat gândurile precum
copacii-și scutură crengile toamna;
am încercat să găsesc cuvinte,
să țes o pânză care să te cuprindă pe de-a-ntregul și
mi-am adus aminte
atunci când sunt cu tine
cuvintele se sparg în silabe,
silabele în sunete,
sunetele în litere,
iar acestea din urmă își pierd sensul.

Mi-am scuturat mâinile,
am țesut o pânză care să te cuprindă
în întregime
din
liniște.