ți-am spus atunci când îmi mângâiai umerii
că vor fi multe primăveri fără noi
tu te dezbrăcai de tristețe, o așezai frumos în dulap
apoi râdeai de pijamalele mele cu buline albe

ești ca o zeiță a norilor
o zeiță în pijama
da, eu dezbrac lumina și curăț cerul necuprins
dar tot nu pot alunga anotimpurile fără noi

nu mă lăsa să nu te mai găsesc
așează palma aici să rămân mereu tatuat
o să doară, rostesc eu
apoi mă acopăr cu o pătură de uitare

ți-am spus atunci când îmi mângâiai umerii
că vor fi multe primăveri fără noi
acum îmi curăț bine pielea de melancolie
apoi închid fereastra și tac