este prea greu și apăsător atunci când regretele adună noduri în gât sugrumându-te-n lacrimi
dacă aș putea aș face pe loc o incizie adâncă, o intervenție pe suflet deschis
pentru a smulge din rădăcini deznădejdea și a extirpa rând pe rând ofurile

de dragostea pe care nu o merit și știu că nu-mi voi permite să o mai am
îmi voi aminti mereu ca de prietenii răposați pe care i-am tot pomenit
dar după o vreme am amuțit amestecându-i în uitare cu redundanță

de faptele bune îmi amintesc rareori și atunci când o fac, le dau la o parte ca pe încercări desuete
însă păcatele săvârșite îmi strigă în fiecare zi de dimineață până seara
îmi strigă-n timpanele deja sfârtecate de atâta remușcare
îmi strigă și-mi vor tot striga și nu vor amuți nicicând în această viață