hai, iubi, hai să golim buzunarele de ouă de ciocolată
să le mâncăm pe rând, jumătate tu, jumătate eu
ca apoi fiecare bucățică de staniol lucios să o netezim cu vârful limbii
și să ne privim în ea ca-ntr-o oglindă din palatul de cleștar

(iubi, noi nu mai știm cine suntem sau ce suntem
dar citisem pe facebook despre nichita
spunea că suntem ceea ce iubim)

hai, iubi, să ne golim buzunarele de ouă de ciocolată și să citim în bucăți de staniol
nu-i așa că eu voi fi tu și tu vei fi eu
din moment ce ochii noștri văd același asfințit de soare?