după anii în care
m-am expus la lumină și lume
iar cele două îmi umpluseră până la refuz
urechile gura ochii și nările
cu vorbe de noroi și pulbere de stele
cu tăcerile și cuvintele mele …

Ce poate fi mai bun
după anii în care am stat
răbdător la cozile din oraș
și nu am cerut de la nimeni nimic
iertându-i pe mincinoșii ce meritau
să fie izgoniți din cetate cu șuturi în gură.

Ce poate fi mai bun după toate acestea
decât un duș cu apă rece
sub care să fredonez pe întuneric un cântec
mai vechi decât lumea
și mai luminos decât lumina
un cântec despre pasărea umbrei de om
și omul unei umbre de pasăre …
Ce poate fi mai bun ...

24.04.2016
16:01