peste cadavrele florilor s-a aștenut pacea sapei,
și-au nobilat trecerea cu parfum de fruct oprit
în tumultul acestui secol ce rimează cu nebunia
nu se mai face scaldă ca înainte în albia timpului
acum tot, dar totul, e surghiun în facla alienării

prin urbe circulă zvon de rugă dar și de blesteme
în umbre o măsuram pe Selena, Crist
își îmbrăcase demult straiul de patimi, de-acum
Acolo se fac zăpezi ale chipului tău

acum curajul de a trăi blajin îl au doar proștii,
cu marea în tălpi mergeai descuiată la pingele
nojițele timpului spânzurau clipa prezentă până când
urcând cădeam mai îmbietor parcă-n gând