cântecul cu vântul printre arbori e vechi
dar mie îmi place mult
și mai îmi place cum îți dai sufletul în chirie
când sunt alții chiriașii te urăsc
dar nu știe nimeni
cred că nici eu
dor nu îmi mai e
iau fiecare carte pe care o citeam pe rând
dau fiecare pagină fără să văd nimic
fără să înțeleg nimic
știam de mult că iubirea e o sperietoare de ciori
într-un câmp pustiu
știam
cântecul cu diferența între mine și tine
nu mai e de actualitate
dar mie îmi place mult
așa sunt eu
am înăuntrul o doză de tristețe
care e cu eliberare prelungită
ca pilulele care lasă otrava în sânge
puțin câte puțin
eu cu sângele
tu cu otrava

cântecul cu vântul printre arbori e vechi
dar mie îmi place mult