binecuvântata de dumnezeu
vietate de sunt
să înot și să zbor
întins pe cer și pământ
pe curbura de zare
să mă învârt
în iarba de gând
colb al visării
oglindă în voie să fiu
normală
convexă
concavă
în fiecare cuvânt trăit
rămânând
zvâcnirea din
marea mea venă cavă

trăiesc
mi-e de-ajuns
umbrit până la mai puțin de nimic
e nimicul în care-oi pleca
de marea minune
că ninicul de-am fost
e ceva
că tot universu-i în mine

ce bine
e-o fericire bizară
și totuși există
în lumea asta de crime...