CURAJ!


De ce te ascunzi în ochii mirați
dacă și pleoapele îți tremură
când mă privești cu teama la vedere
și te lipești cu gândul de trupul meu?
Păstrează-ți curată și vie greșeala dorită
care te-a învins în dialogul
dintre tine și visul valpurgic
și nu-ți sugruma instinctele
prea chinuite de umilința fricii.
Fă acel pas spre mine
cât să îți mângâi iertarea,
pentru că m-ai chemat
să-ți simt senzualitatea
ascunsă după umbra ispitei.
Sau, schimbă poteca!
Curaj!