Afară pe o sârmă stă luna,
Și îmi șoptește cuvinte de dispreț
De ce ești singur,
De ce nu vii să ne petrecem?

O mândră lună, blânda mea lună
Eu nu sunt singur,
Cu mine sunt munții, văile, versurile
Și cântecele din cabană.

Acum, după o scurtă pauză, tu pleci,
Și lași în urmă doar un parfum
De flori, uitate și aruncate în râu
Pentru un vals nebun și rece.

Dar e bine ca te-am văzut Knulp
Pleacă, cântă și fluieră în fântâni părăsite
Până iar te apucă dorul de mine,
Da nu te-am uitat, trist călător.