uneori mă agăț de textura filelor cărții
alteori rămân aninată de litere
de cele mai multe ori devin eu însămi cartea
și mă anin de mine însămi
căutându-mă
printre puncte fibre de lemn
din crucea asta densă în care mă aflu și merg
fărâmele eului lucesc straniu
le las acolo să învețe zborul când
voi cere iar dreptul la plecare spre niciunde
oricum spre mine însămi
spre Tine Doamne
încă nu Te cunosc
Te voi cunoaște
și abia atunci știu
că vei lăsa înălțarea să-mi fie cale vie
să-i înțeleg esența

Anne Marie Bejliu, 16 iulie 2016