cuibărite pe pernele noastre par tăcerile toate
în colțul dinspre apus cuibul rândunicii e gol
în pânza păianjenului ce-l împresoară
curentul geamului deschis face să tremure
trupul uscat al unei molii
în lipsă
furtuna de-a fost a pus praful de-afară
pe lucrurile toate
ochi orb pare ecranul leptopului rămas nepliat
degetele rămân suspendate ca atunci
când nu vor să mai apuce paharul țigara
râsfirate înscriu concomitent cinci semne de întrebare
pe praful ecranului
ca o cămașă de plumb dezolarea

oare păianjenul stă ascuns in cuibul pe care
până acum nu l-am văzut
și molia aceea e rămășița lirismului dus?