de ce nu ară, doamne, plugarul și doamnele, în noaptea aceasta, acolo
unde soarele e rătăcit de foarte demult, ca o nucă galbenă
foarte veche? nici grâul nu știe a privi înainte,
pământul este plin de păianjeni
și de cruci de păianjeni de-o zi
miroase a păienjeniș și a mătase învechită/ a ce miroase?/a mirt

copilașule care ai prins în mânuțele tale vapoare mov și tractorașe,
copilașule mic ce râzi sub luna cu perciuni stacojii
coboară-mi din cer șapte stele
să îmi ar cu dânsele din pământ, să arunc foarte multă apă,

căci felinarele mă privesc cu ochi de căsătorie
și privirea lor este rece
îmi moare pământul și grăul
și privirea lor este rece