Respiră! mi-a spus îngerul muntelui,
dar aerul, ca un șarpe oxidat,s-a ascuns într-o peșteră.
Stalagmitele tăcerii m-au înțelepțit;de astăzi
am libertatea murgă a liliecilor.

Îmi agăț soarta de pereții jilavi și sorb umezeala lumii dintâi.
Orele se diluează ca și cum Dumnezeu s-ar așeza
pe timpanul concav al lumii și ar ciopli brutal fiecare secundă.

Aspir ordinea lui Dumnezeu de pe un munte viu
ce împarte ultima cuminecătură cu cerul.