șed în limbuția tăcerii
ca un mărăcine în glastra trandafirului
înspre zare trec cețuri de liniște
tu ești cumva,
făptură din cărnuri de abur ale amintirii
în fiecare dimineață vorbesc cu lipsa ta
acum e frig și zeamă din venele Cristului
umple butoaiele uitării

cuvântul rodește rar
în acest cearcăn al timpului când
s-au umplut noroaiele de pași...