Deseori mă închid în sănătatea cuvintelor,
îmi plac tăcerile care se degaje
și rămân în miezul înțelesului personal
în care inima pulsează pe note virtuale.
Sunetele vibrează cu aripile deschise,
cad în cântec,
le știu toate nuanțările
și alunecările dese în emoție.

Am pierdut ocazia să sar din vorbe,
să cuget la ce vor să spună
ca cel mai virtuos cititor
ce-și pulverizează prin gânduri
aroma cărților cu poeme
recitate cu sufletul plutitor.


Tot ce o să scriu
pune să dospească-n cuvinte
până o să crească ca inima unui copil
când îl mângâie mama.