aici a pus stăpânire dumnezeul care stârpea cetăți din temelii
n-au mai rămas nici măcar vitele în viață
doar câțiva poeți avizi de dulcegării
clipesc din când în când înfășurați în mătasă
nu mai găsesc carnea care mă acoperea
iar fumul infatuării se desprinde de sol
tot mai impetuos
mai sigur pe sine
dumnezeu privește și se spală pe dinți
noi supraviețuitorii
ne prefacem că nu așteptăm
sentința