și-s ploi de regi ce nu mai au coroană
și-s vremuri unduite spre nimicuri
uitat de toți, în slova ta tu picuri
și-s timpuri ce lărgesc a lumii rană.
un soare drept în sfera ta tu licuri
și-s ochi albaștri-n liniștea tirană
și-s cerșetorii, în delir de hrană
și-s albe în sertar uitate plicuri

și-n toate-aceste zvonuri de ființă
prin fiecare-i umblător păcatul
ce-n forul vieții capătă dorință.
în mergătorii tăi e greu urcatul
și-n traiul tău mai lene-i de căință
iubind pe Dumnezeu, ci nu Spurcatul