nu știu dacă tălpile tatei erau murdare de iubire
când m-aruncau în prăpăstii
și-mi sfărâmau sistematic pioleții celor o mie și una de nopți

cu zânele expulzate din pleoapă
farmecul se cojea de pe clopotnița visului
sub ghețuri râdeam brumat
grimasa batjocurii înfiera clipele ce furișau în marsupiu câteva candele
să-mi bea înserările argiloase
câteodată sângeram cioplind după mine
cu gingiile goale
în bazaltul destinului
nicăieri nu clipeam doar vântul năuc îmi aduna
gleznele uitate în smârcuri

alteori doar uimiri cu buze cusute își lăsau tatuaje sub pielea secundei friabile

cerul se zvârcolea în pântece
răzuit de albastru până în cartilajul încrederii
cum să te pipăi părinte fără amprentele eului în degete
vitraliile soarelui nu mi-au legat umbra
de tibia sorții și-am alunecat fără de veste uneori
în călcâiul stixului

conștiincioasă
învățam mersul pe sedimentele mirajelor cârja basmelor îmi era sprijin
nu foloseam crampoane din cauza rotulelor fisurate
(în ocna lor lacrimile săpau în sare fagurii inimii)
îngerii se ascundeau în agrafe
temători de furtunile care-i tapau zilei buclele
și-i smulgeau firele negre

din pelerina zorilor mi se furau bujorii
fideli doar scaieții rămâneau să-mi îmbrace timpul auster
și să acordeze viorile așteptării

doar morțile
erau blânde și-mi lipeau ca plasturi
sirene
peste rănile veșnic deschise

n-am primit informații
nici dacă mama a avut vreodată cum să umple ochiul furtunii
în care mă lăsam înfășurată
ca-n limbă de șarpe

(acolo era pădurea mea de pupile scormonitoare cu rădăcini în genune)

grădina ispitelor era doar varianta de rezervă
pe care n-o voiam uzată prea de timpuriu

jerba cuvintelor de aur nu mi-a împodobit fruntea copilăriei
dalta lor știutoare doar în obuze
mi-a dăruit culcuș spăimos în care balaurii
(cei mai de nădejde prieteni)
îmi treceau prin foc
oasele
să le călească oțelul

de-atunci periodic vulcanii mei trebuie răciți să nu înece
în lavă stelară
lumea

m-am îngropat în lumină până la brâul unei atingeri perfecte
în tendonul meu vulnerabil au pivotat grațios
toate iadurile

precum un phoenix al pubelelor din toate deșeurile vieții am erupt

la polii pulsațiilor și-al veșniciilor necenzurate de spaime
tata și mama
perfecți maeștrii astrali de ceremonii
sălbatic au tras în mine
cu fulgere

pânza freatică a iubirii s-a umplut de curcubeie galactice
ploaia de supernove m-a lăsat în prag

acasă