Și dacă stelele mai au un sens
Și dacă nu mi-e universul strâmt
Și dacă nu stau în birou-mormânt
E fiindcă tu mi-ai dat cuvânt.
Și dacă nu mi-e toată viața
Pește de pradă și target-fish,
Și dacă nu îmi este vorba
Pași de apă pe căi de granit
E fiindcă tu cu „Miorița” m-ai hrănit.
Și dacă nu mă pierd în povârnișuri
De carne sau de gânduri fără cer
E fiindcă tu mi-ai dat un „întru” și un ieri.
Și dacă n-ai fi scris veșnicia
În munți, în porți, în ziduri și cazanii
Mi-ar fi fost anii cioburi, nu vitralii.
Și dacă nu stau între gratii de firesc
Și dacă vreau Duhul să-L adăpostesc
Și dacă vreau veșmântul alb
E fiindcă tu ești lacrimă de dor și har.