|
agonia espanol v3 |
Agonia.Net | Reglas | Mission | Contacto | Regístrate | ||||
|
|
| |||||
| Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial Técnica literaria | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Tierra baldía Contacto |
Los comentarios de los miembros
Visualizaciones: 3105
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-01 | [Este texto, tienes que leerlo en romana] |
Văzut-am des cum soarele dezmierde
Înalții munți în zori-de-zi pe creste Și cum sărutul său câmpia verde O aurește cu-alchimii celeste, Ca mai apoi să-ngăduie alaiuri De nori funești să îi ascundă fața Desfigurată-n mersu-i peste plaiuri Ce se-ntristează și își pierd speranța… Chiar dacă el, la început de ziuă, Ca soarele în ochii mei triumfă, Înnourat apoi îmi spune-adio Purtat de vântul ce spre-apusuri suflă. Pentru aceasta dragostea nu-i vina; Suntem pătați doar când pătăm lumina. Sonnet XXXIII by William Shakespeare Full many a glorious morning have I seen Flatter the mountain tops with sovereign eye, Kissing with golden face the meadows green, Gilding pale streams with heavenly alchemy; Anon permit the basest clouds to ride With ugly rack on his celestial face, And from the forlorn world his visage hide, Stealing unseen to west with this disgrace: Even so my sun one early morn did shine, With all triumphant splendour on my brow; But out, alack, he was but one hour mine, The region cloud hath mask'd him from me now. Yet him for this my love no whit disdaineth; Suns of the world may stain when heaven's sun staineth.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La casa de la literatura | |||||||||
La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Política de publicación et confidencialidad