a fost odată un om ce muzica el n-auzea
și nu vedea deloc lumină,
iarăși, când cortina cădea,
și lumea îi părea meschină,

își băga degetele în culoare
și mâzgălea întregul orizont
iar lumea lui era o boare,
timpul lui era cam bont,

și el dansa pe funii de mătase
ce nu aveau deloc suport,
timpul lui și-l însemnase
când a fugit din lume fără pașaport,

a fost odată un om, ce nu avea durere
iar lumea de afară deloc nu o cunoștea,
ce-și mâzgălea și viața în tăcere
și se iubea cu el prin colburile de stea.