în piele-ți tai cuvinte ca în stâncă
sub curgere de timpuri odioase;
sub carne-ți torn pășiri spre mine-n oase,
sunt în odaia clipei noastre încă.

lăuntrurile nu ni-s găunoase
și duhul tău de flacără adâncă
din spirit moleculele-mi mănâncă
prin leaturile-acestea furtunoase.

și prin parcursul tumultos al vremii
ca pe-o redută liniștea-ți sperai
dar treci prin foc pe drumul tău spre rai,
a aștepta o viață tihna ce mi-i...

în noi lumina își deschide ochii,
tu vii spre mine-n farmece de rochii.