Pe munte coboară desculță o șoaptă,
O ajunge din urmă-o bătaie de toacă,
De mână o prinde chemand-o la joacă,
Dar ea e grăbită, o gură așteaptă.

Voi face oglindă din palmele-ntinse,
Pentru arse iluzii născute-mbracate
Cu uniformele-n vise, tocite în coate,
Alfabetul iubirii tăcut le respinse

Iar mă tocmesc cu demonii la plată,
Le cer să distrugem icoane-adulate,
Să scriem iubire-n cuvinte păcate,
Aripi de târg nu te-nalță vreodată.

Te aștept să intri-n promisa oglindă,
Cu capul plecat, desculță ca șoapta,
Nu-i viața eternă și nici muribundă,
Cât inima-i toacă-și continuă joaca.