de ce să ningă, potopind câmpia
cu fulgi imenși, rotindu-se zglobiu?
de ce să cearnă cerul plumburiu,
acoperind cu plăpumi albe glia?

de ce-ar cădea pustiu peste pustiu?
de unde să-mi stârnească frenezia,
când m-a cuprins, eternă, apatia
și nici nu pot fi sigur că sunt viu?

de ce să-ncerce iar, cu fulgii săi,
ca sufletu-mi inert să-l mai atingă
această iarnă? nu există căi

ca scepticismul cronic să-mi învingă...
când zilnic pot vedea în ochii tăi
doar viscol și nămeți... de ce să ningă?