Din neam, îndrăgostit de vară,
Abia născut din basmul de copii,
Cuvântul meu în scris coboară,
Pe coala ce așteaptă-a mă topi.

Voi susura apoi printre coperți,
Ca un torent în brațele amante
Și-mi fac pe lacul liniștii din cărți,
O Lebădă din versuri elegante.

Încep secundele să le cosesc,
Am strâns din ele-aproape o colină,
Le-adun în snopi și le împărtășesc
Și le aprind c-o parte din lumină.

Iau ceasul ce-a trecut și nu am fost
Și îl încalț cu botoșei de lână,
Recit la focul iernii pe de rost
Un lac și doua Lebede sub lună.