Aștept, cu ochi tânjind, să ieși din nou la poartă,
Că-s angajat timp plin la aceeași așteptare
De zi cu zi, platonic în caldă înfrigurare...
Tot mă-ntrebând cum altul ți l-ai ales de soartă?

Ce doar visez, se pare, că este fericire
Dincolo de-un hotar ce-mi este frontieră,
Timid mă întrebând, c-o dulce amăgire,
Cum e, ar fi, să te-am o zi doar, parteneră?

Mai mult de-atât, mă pierd când ieși ca răsăritul
Și n-am curaj privirea s-o îndrept spre ochii-ți calzi,
Că nu știu dacă rană îți poate fi privitul,
Să-mi arzi orice îndrăzneală, de foc… în ce te scalzi?!

Rămân ’n aceeși transă, cu ochi sleind în lacrimi,
Tot așteptând curaj -ce-n veci nu-l voi avea-
O zi, te unduind în mers ce împrăștii patimi,
Să-mi faci un semn din zâmbet, că-i da... O, de-aș putea!

Câtă dorință pură o ascund, să fii a mea!...
25.05.2014